Impresii după Eurovision 2010

Nu ţin minte să fi existat o ediţie Eurovision care să îmi placă atât de mult ca cea de anul acesta. De mult timp nu am mai dansat de una singură în camera de zi, aşa cum am făcut ieri.

Câştigătoarea – Lena, din Germania, cu melodia Satellite. O melodie drăguţă, dar nu era favorita mea. Stilul Lenei e interesant, dar cam “nebun” pentru gusturile mele. Zic asta după ce am urmărit-o câteva luni de zile, în timpul show-ului “Unser Star für Oslo”, show în urma căruia Lena a fost aleasă să reprezinte Germania la Eurovision 2010. Presupun că show-ul respectiv a fost urmărit în multe ţări europene (era pe Pro7, un canal german de televiziune urmărit în mai multe ţări) şi probabil de aceea Lena a primit aşa multe voturi. Pentru că era singura de care au auzit şi alţii, nu doar publicul din ţara natală.
Melodia şi stilul ei se înscriu în curentul actual, văd că au apărut multe fătuce de genul acesta, uşor răsfăţate, cu melodii copilăroaso-serioase (îmi aduce aminte de Soko, cu melodia I kill her). Deşi era considerată de presa străină una dintre favorite, până şi Stefan Raab, cel care a descoperit-o pe Lena, declara acum câteva zile că s-ar bucura să ajungă printre primii 10. Sigur că îşi dorea să câştige, dar nu se gândea că vor ajunge pe locul 1.

O altă cântăreaţă despre care se zicea că va câştiga a fost Safura. Sinceră să fiu, mie nu mi-a plăcut aşa mult. Melodia e drăguţă, dar prezentarea pe scenă nu mi-a plăcut. În plus, faptul că s-a făcut atâta tam-tam m-a făcut să cred că va fi o super-mega-melodie – nu a fost cazul.

Paula Seling şi Ovi, reprezentanţii României, mi s-au părut ok (Paula a şi fost votată printre cele mai sexy participante, într-un sondaj online). Piesa Playing with Fire are potenţial, dar nu credeam că vom ajunge pe locul 3, pentru că ştiam că se votează mai mult pe considerente politice, ca să le numesc aşa. M-am enervat la culme că am sunat de vreo 40 de ori pentru România şi, totuşi, din partea Germaniei (unde mă aflu) România nu a primit nici măcar un punct.

Piese care mi-au mai plăcut: Opa a grecilor, Allez Ole Olla – Franţa şi Me and My Guitar – Belgia. Şi baladele au fost interesante, dar ieri nu am avut chef de melancolie şi aşa ceva. :))

Dar cel mai mult mi-a plăcut fiinţa androgină care a reprezentat Serbia. Deja de când a apărut Tokio Hotel, am simţit că asta e noua direcţie, chiar le ziceam prietenilor, acum câţiva ani, că România ar trebui să fie reprezentată la Eurovision de Ozone (androgin & melodii fără sens = cheia succesului). Au râs de mine, dar până la urmă s-a dovedit că aveam dreptate, Ozone bucurându-se de un mare succes în Vest.
Revenind la reprezentantul Serbiei: se numeşte Milan Stankovic şi, la prima vedere, nu ştii ce l-a lovit de arată aşa cum arată (dar are ceva interesant, hmm…). Melodia cu care a participat, Ovo je Balkan, e opera lui Goran Bregovic, care nu poate compune nimic prost. Influenţa muzicii populare din Balcani pur şi simplu te face să dansezi! Şi, contrar look-ului feminin, Milan chiar are voce foarte ok.

Tot Milan Stankovic, cântând piesa Lane Moje, cu care Serbia & Muntenegru a participat la Eurovision 2004. (Săriţi direct la minutul 1 şi 10 secunde, până acolo e doar blabla.)


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*


1 + = 5

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>